română » turcă | 77 [şaptezeci şi şapte] | a „argumenta” ceva 3

77 [yetmiş yedi] bir şeyler sebep göstermek 3

De ce nu mâncaţi tortul?	Turtayı niçin yemiyorsunuz?
Trebuie să slăbesc.	Kilo vermem lazım.
Nu îl mănânc pentru că trebuie să slăbesc.	Kilo vermek zorunda olduğum için onu yemiyorum.
De ce nu beţi berea?	Neden birayı içmiyorsunuz?
Mai trebuie să conduc.	Daha araba kullanmam lazım.
Nu o beau pentru că mai trebuie să conduc.	Daha araba kullanmak zorunda olduğum için içmiyorum.
De ce nu bei cafeaua?	Neden kahveyi içmiyorsun?
Este rece.	Soğumuş.
Nu o beau pentru că este rece.	Onu içmiyorum, çünkü soğumuş.
De ce nu bei ceaiul?	Neden çayı içmiyorsun?
Nu am zahăr.	Şekerim yok.
Nu îl beau pentru că nu am zahăr.	Onu içmiyorum çünkü şekerim yok.
De ce nu mâncaţi supa?	Neden çorbayı içmiyorsunuz?
Nu am comandat-o.	Onu ısmarlamadım.
Nu o mănânc pentru că nu am comandat-o.	Içmiyorum çünkü onu ısmarlamadım.
De ce nu mâncaţi carnea?	Eti niçin yemiyorsunuz?
Eu sunt vegetarian.	Ben vejeteryanım.
Nu o mănânc pentru că sunt vegetarian.	Onu yemiyorum, çünkü ben vejeteryanım.

O limbă, numeroase varietăţi

Chiar dacă vorbim doar o limbă, vorbim de fapt mai multe limbi. Deoarece nicio limbă nu este un sistem închis în sine. Fiecare limbă are diferite manifestări. Limba este un sistem viu. Locutorii se adaptează mereu interlocutorilor săi. Aşadar, oamenii dau varietate limbii pe care o vorbesc. Aceste varietăţi se manifestă sub toate formele. Spre exemplu, fiecare limbă are o istorie. Ea se modifică şi va continua să se modifice. Acest lucru poate fi recunoscut în faptul că persoanele în vârsta nu vorbesc ca cele tinere. Există şi multe dialecte diferite în majoritatea limbilor. Dar mulţi vorbitori regionali ştiu să se adapteze mediului. Ei folosesc limbajul standard în anumite situaţii precise. Diferite grupuri sociale au limbi diferite. Limbajul tinerilor sau al vânătorilor sunt exemple în acest sens. Majoritatea oamenilor vorbesc diferit la serviciu decât acasă. Mulţi oameni folosesc un limbaj specializat la serviciu. Diferenţele se observă şi în limbajul oral, dar şi în cel scris. Limba vorbită este de obicei mult mai simplă decât cea scrisă. Această diferenţă poate fi mare. Este cazul în care limba scrisă nu se schimbă pe parcursul timpului. Astfel, locutorii trebuie să inveţe să folosească limba scrisă. Deseori, limbajul femeilor este şi el diferit de cel al bărbaţilor. În societăţile occidentale, această diferenţă nu este prea mare. Dar există ţări în care femeile vorbesc foarte diferit faţă de bărbaţi. În unele culturi, politeţea are propriile sale forme lingvistice. Deci nu este atât de simplu să vorbeşti! Trebuie să fim atenţi la mai multe lucruri în acelaşi timp...