română » esperanto | 60 [şaizeci] | La bancă

60 [sesdek] En la banko

Doresc să deschid un cont.	Mi ŝatus malfermi konton.
Aici aveţi paşaportul meu.	Jen mia pasporto.
Şi aici este adresa mea.	Kaj jen mia adreso.
Doresc să depun bani în contul meu.	Mi ŝatus deponi monon sur mian konton.
Doresc să ridic bani din contul meu.	Mi ŝatus maldeponi monon el mia konto.
Doresc să ridic extrasele de cont.	Mi ŝatus ricevi mian konteltiron.
Doresc să încasez un cec de călătorie.	Mi ŝatus enkasigi vojaĝistan ĉekon.
Cât de mari sunt comisioanele?	Kiom altas la makleraĵo?
Unde trebuie să semnez?	Kie mi subskribu?
Aştept un transfer din Germania.	Mi atendas ĝiron el Germanujo.
Aici este numărul meu de cont.	Jen mia kontonumero.
Au ajuns banii?	Ĉu la mono alvenis?
Doresc să schimb aceşti bani.	Mi ŝatus ŝanĝi tiun sumon.
Am nevoie de dolari americani.	Mi bezonas usonajn dolarojn.
Vă rog să-mi daţi bancnote mici.	Bonvolu doni al mi etvalorajn biletojn.
Aveţi aici un automat de bani?	Ĉu estas bankaŭtomato ĉi-tie?
Câţi bani se pot retrage?	Kiom da mono eblas eltiri?
Ce fel de cărţi de credit se pot utiliza?	Kiuj kreditkartoj uzeblas?

Dacă vrem să vorbim, trebuie să scriem!

Nu este întotdeauna uşor să învăţăm limbi străine. Deseori, elevilor le este destul de greu să vorbească la început. Mulţi nu îndrăznesc să formuleze propoziţii în limba străină. Le este frică să nu greşească. Pentru acest tip de elevi, scrisul poate fi o soluţie. Dacă vrem să învăţăm să vorbim bine, trebuie să scriem cât de mult posibil. Scrisul ne ajută să ne obişnuim cu noua limbă. Sunt mai multe motive. Scrierea nu funcţionează precum limbajul. Este un proces mult mai complex. Când scriem, alegem cuvintele cu mai multă grijă. Făcând asta, creierul nostru lucrează mai intens cu noua limbă. Iar noi suntem mult mai relaxaţi când scriem. Nu aşteaptă nimeni răspuns din partea noastră. Astfel, încetul cu încetul, prindem curaj pentru limbă. Pe de altă parte, scrierea dezvoltă creativitatea. Ne simţim mai liberi şi ne jucăm mai mult cu noua limbă. Când scriem, avem mai mult timp la dispoziţie decât atunci când vorbim. Şi lucrul acesta ţine trează memoria. Dar, cel mai mare avantaj al scrisului, este forma impersonală. Adică, putem observa cu precizie rezultatul limbii. Vedem totul mai clar sub ochii noştri. Astfel, ne putem corecta greşelile singuri şi putem învăţa din mers. În principiu, nu este important ce scrii în limba străină. Ceea ce contează este să formulăm propoziţii scrise în mod regulat. Dacă vrei să exersezi, îţi poţi cauta un prieten din străinătate. Şi intr-o zi să vă şi intâlniţi faţă în faţă. Şi veţi vedea atunci că e mult mai uşor să vorbiţi.