română » spaniolă | 71 [şaptezeci şi unu] | „a vrea” ceva

71 [setenta y uno] querer algo

Ce vreţi?	¿Qué queréis?
Vreţi să jucaţi fotbal?	¿Queréis jugar al fútbol?
Vreţi să vizitaţi prieteni?	¿Queréis visitar a unos amigos?
a vrea	querer
Nu vreau să vin târziu.	(Yo) no quiero venir tarde.
Nu vreau să merg acolo.	No quiero ir.
Vreau să merg acasă.	Quiero irme a casa.
Vreau să rămân acasă.	Quiero quedarme en casa.
Vreau să fiu singur.	Quiero estar solo /-a.
Vrei să rămâi aici?	¿Quieres quedarte aquí?
Vrei să mănânci aici?	¿Quieres comer aquí?
Vrei să dormi aici?	¿Quieres dormir aquí?
Vreţi să plecaţi mâine?	¿Quiere irse (usted) mañana?
Vreţi să rămâneţi până mâine?	¿Quiere quedarse (usted) hasta mañana?
Vreţi să plătiţi factura abia mâine?	¿Quiere pagar (usted) la cuenta mañana?
Vreţi să mergeţi la discotecă?	¿Queréis ir a la discoteca?
Vreţi să mergeţi la cinematograf?	¿Queréis ir al cine?
Vreţi să mergeţi la cafenea?	¿Queréis ir a un café?

Cum învaţă creierul cuvinte noi

Când învăţăm cuvinte noi, creierul nostru stochează conţinuturi noi. Dar învăţarea nu funcţionează prin repetiţie permanentă. Cum putem memora mai bine cuvintele depinde de mai mulţi factori. Dar cel mai important este să repetăm în mod regulat vocabularul. Doar cuvintele pe care le citim sau le scriem des sunt memorate. Am putea spune că aceste cuvinte sunt învăţate ca imagini. Acest principiu al învăţării există şi la cimpanzei. Ei pot învăţa ‘să citească’ cuvinte dacă le văd suficient de des. Chiar dacă nu înţeleg cuvintele, le recunosc forma. Pentru a vorbi fluent o limbă, avem nevoie de cuvinte. Pentru asta, vocabularul trebuie să fie bine organizat. Pentru că memoria noastră funcţionează ca o arhivă. Dacă vrem să găsim repede un cuvânt, ea trebuie să ştie unde să caute. De aceea este de preferat să învăţăm cuvintele într-un context precis. Astfel, creierul nostru poate deschide sertăraşul potrivit. Dar noi nu putem uita ce am învăţat. În acest caz, cunoştinţele trec din memoria activă în cea pasivă. Când uităm, ne eliberăm de ce nu avem nevoie. Astfel, creierul nostru face loc altor lucruri noi şi mai importante. De aceea este bine să ne actualizăm regulat cunoştinţele. Dar ce se găseşte în memoria pasivă nu este pierdut pentru totdeauna. Cănd vedem un cuvânt pe care l-am uitat, ni-l amintim din nou. A doua oară îl învăţăm mult mai uşor decât prima oară. Dacă vrem să ne îmbogăţim vocabularul, trebuie să ne găsim noi activităţi plăcute. Pentru că fiecare dintre noi are anumite interese. De aceea, avem aproape mereu aceleaşi ocupaţii. Dar o limbă conţine multe câmpuri lexicale diferite. Cine este interesat de politică ar trebui să citească şi ziare sportive din când în când !