română » italiană | 18 [optsprezece] | Curăţenia în casă

18 [diciotto] Pulizie di casa

Astăzi este sâmbătă.	Oggi è sabato.
Astăzi avem timp.	Oggi abbiamo tempo.
Astăzi curăţăm locuinţa.	Oggi puliamo l’appartamento.
Eu curăţ baia.	Io pulisco il bagno.
Soţul meu spală maşina.	Mio marito pulisce la macchina / l’auto.
Copiii curăţă bicicletele.	I bambini puliscono le biciclette.
Bunica udă florile.	La nonna annaffia i fiori.
Copiii strâng în camera copiilor.	I bambini mettono in ordine la loro stanza.
Soţul meu îşi strânge pe birou.	Mio marito mette in ordine la sua scrivania.
Eu bag rufele în maşina de spălat.	Metto la biancheria nella lavatrice.
Eu întind rufele.	Stendo il bucato.
Eu calc rufele.	Stiro la biancheria.
Ferestrele sunt murdare.	Le finestre sono sporche.
Podeaua este murdară.	Il pavimento è sporco.
Vasele sunt murdare.	Le stoviglie sono sporche.
Cine curăţă ferestrele?	Chi pulisce le finestre?
Cine aspiră praful?	Chi spolvera? / Chi passa l’aspirapolvere?
Cine spală vasele?	Chi lava i piatti?

Limbă maternă? Limbă paternă?

Când aţi fost copil, cine v-a învăţat să vorbiţi? Desigur veţi spune: mama! Aşa cred majoritatea oamenilor din întreaga lume. Termenul limbă maternă există la majoritatea popoarelor. Englezii şi chiar chinezii îl cunosc. Deoarece probabil mamele petrec mai mult timp cu copiii. Dar studiile recente au ajuns la alte concluzii. Ele arată că limba noastră este cel mai adesea limba taţilor noştri. Cercetătorii au studiat materialul genetic şi lingvistic al triburilor mixte. În astfel de triburi, părinţii erau de origine culturală diferită. Aceste popoare au apărut cu mii de ani în urmă. Marile mişcări migratorii au fost motivul acestui fapt. Materialul genetic al acestor triburi mixte a fost analizat. Apoi a fost comparat cu limba tribului. Majoritatea triburilor vorbesc limba strămoşilor lor de gen masculin. Adică, limba naţională este cea care aparţine cromozomului Y. Oamenii au dus cu ei propria lor limbă în ţări străine. Iar apoi femeile, au adoptat noua limbă a bărbaţilor. Dar chiar şi astăzi, taţii au o mare influenţă asupra limbii noastre. Căci atunci când învaţă să vorbească, bebeluşii se orientează după limba taţilor lor. Taţii vorbesc considerabil mai puţin cu copiii lor. Sintaxa masculină este mai simplă decât cea feminină. Astfel, limbajul taţilor este mai adaptat bebeluşilor. Nu este copleşitor şi este mai uşor de înţeles. Iată de ce copiii preferă, atunci când vorbesc, să-l imite pe tată, decât pe mamă. Mai târziu, totuşi, vocabularul mamei formează limbajul copilului. Astfel, mamele, la fel ca taţii, ne influenţează limbajul. Ar trebui numită limbă parentală!