română » slovenă | 18 [optsprezece] | Curăţenia în casă

18 [osemnajst] Veliko čiščenje

Astăzi este sâmbătă.	Danes je sobota.
Astăzi avem timp.	Danes imamo čas.
Astăzi curăţăm locuinţa.	Danes počistimo stanovanje.
Eu curăţ baia.	Jaz čistim kopalnico.
Soţul meu spală maşina.	Mož pere avto.
Copiii curăţă bicicletele.	Otroci čistijo kolesa. / Otroka čistita kolesi (kolesa).
Bunica udă florile.	Babica zaliva rože.
Copiii strâng în camera copiilor.	Otroci pospravljajo (Otroka pospravljata) otroško sobo.
Soţul meu îşi strânge pe birou.	Mož pospravlja svojo pisalno mizo.
Eu bag rufele în maşina de spălat.	Jaz vlagam perilo v pralni stroj.
Eu întind rufele.	Jaz obešam perilo.
Eu calc rufele.	Jaz likam perilo.
Ferestrele sunt murdare.	Okna so umazana.
Podeaua este murdară.	Tla so umazana.
Vasele sunt murdare.	Posoda je umazana.
Cine curăţă ferestrele?	Kdo pomiva okna?
Cine aspiră praful?	Kdo sesa prah?
Cine spală vasele?	Kdo pomiva posodo?

Limbă maternă? Limbă paternă?

Când aţi fost copil, cine v-a învăţat să vorbiţi? Desigur veţi spune: mama! Aşa cred majoritatea oamenilor din întreaga lume. Termenul limbă maternă există la majoritatea popoarelor. Englezii şi chiar chinezii îl cunosc. Deoarece probabil mamele petrec mai mult timp cu copiii. Dar studiile recente au ajuns la alte concluzii. Ele arată că limba noastră este cel mai adesea limba taţilor noştri. Cercetătorii au studiat materialul genetic şi lingvistic al triburilor mixte. În astfel de triburi, părinţii erau de origine culturală diferită. Aceste popoare au apărut cu mii de ani în urmă. Marile mişcări migratorii au fost motivul acestui fapt. Materialul genetic al acestor triburi mixte a fost analizat. Apoi a fost comparat cu limba tribului. Majoritatea triburilor vorbesc limba strămoşilor lor de gen masculin. Adică, limba naţională este cea care aparţine cromozomului Y. Oamenii au dus cu ei propria lor limbă în ţări străine. Iar apoi femeile, au adoptat noua limbă a bărbaţilor. Dar chiar şi astăzi, taţii au o mare influenţă asupra limbii noastre. Căci atunci când învaţă să vorbească, bebeluşii se orientează după limba taţilor lor. Taţii vorbesc considerabil mai puţin cu copiii lor. Sintaxa masculină este mai simplă decât cea feminină. Astfel, limbajul taţilor este mai adaptat bebeluşilor. Nu este copleşitor şi este mai uşor de înţeles. Iată de ce copiii preferă, atunci când vorbesc, să-l imite pe tată, decât pe mamă. Mai târziu, totuşi, vocabularul mamei formează limbajul copilului. Astfel, mamele, la fel ca taţii, ne influenţează limbajul. Ar trebui numită limbă parentală!