română » suedeză | 18 [optsprezece] | Curăţenia în casă

18 [arton] Städning

Astăzi este sâmbătă.	Idag är det lördag.
Astăzi avem timp.	Idag har vi tid.
Astăzi curăţăm locuinţa.	Idag städar vi lägenheten.
Eu curăţ baia.	Jag städar badrummet.
Soţul meu spală maşina.	Min man tvättar bilen.
Copiii curăţă bicicletele.	Barnen tvättar cyklarna.
Bunica udă florile.	Farmor / mormor vattnar blommorna.
Copiii strâng în camera copiilor.	Barnen städar barnkammaren.
Soţul meu îşi strânge pe birou.	Min man städar sitt skrivbord.
Eu bag rufele în maşina de spălat.	Jag lägger tvätten i tvättmaskinen.
Eu întind rufele.	Jag hänger upp tvätten.
Eu calc rufele.	Jag stryker tvätten.
Ferestrele sunt murdare.	Fönstren är smutsiga.
Podeaua este murdară.	Golvet är smutsigt.
Vasele sunt murdare.	Porslinet är smutsigt.
Cine curăţă ferestrele	Vem putsar fönstren?
Cine aspiră praful	Vem dammsuger?
Cine spală vasele	Vem diskar?

Limbă maternă? Limbă paternă?

Când aţi fost copil, cine v-a învăţat să vorbiţi? Desigur veţi spune: mama! Aşa cred majoritatea oamenilor din întreaga lume. Termenul limbă maternă există la majoritatea popoarelor. Englezii şi chiar chinezii îl cunosc. Deoarece probabil mamele petrec mai mult timp cu copiii. Dar studiile recente au ajuns la alte concluzii. Ele arată că limba noastră este cel mai adesea limba taţilor noştri. Cercetătorii au studiat materialul genetic şi lingvistic al triburilor mixte. În astfel de triburi, părinţii erau de origine culturală diferită. Aceste popoare au apărut cu mii de ani în urmă. Marile mişcări migratorii au fost motivul acestui fapt. Materialul genetic al acestor triburi mixte a fost analizat. Apoi a fost comparat cu limba tribului. Majoritatea triburilor vorbesc limba strămoşilor lor de gen masculin. Adică, limba naţională este cea care aparţine cromozomului Y. Oamenii au dus cu ei propria lor limbă în ţări străine. Iar apoi femeile, au adoptat noua limbă a bărbaţilor. Dar chiar şi astăzi, taţii au o mare influenţă asupra limbii noastre. Căci atunci când învaţă să vorbească, bebeluşii se orientează după limba taţilor lor. Taţii vorbesc considerabil mai puţin cu copiii lor. Sintaxa masculină este mai simplă decât cea feminină. Astfel, limbajul taţilor este mai adaptat bebeluşilor. Nu este copleşitor şi este mai uşor de înţeles. Iată de ce copiii preferă, atunci când vorbesc, să-l imite pe tată, decât pe mamă. Mai târziu, totuşi, vocabularul mamei formează limbajul copilului. Astfel, mamele, la fel ca taţii, ne influenţează limbajul. Ar trebui numită limbă parentală!