română » bosniacă | 18 [optsprezece] | Curăţenia în casă

18 [osamnaest] Čišćenje kuće

Astăzi este sâmbătă.	Danas je subota.
Astăzi avem timp.	Danas imamo vremena.
Astăzi curăţăm locuinţa.	Danas čistimo stan.
Eu curăţ baia.	Ja čistim kupatilo.
Soţul meu spală maşina.	Moj muž pere auto.
Copiii curăţă bicicletele.	Djeca peru bicikla.
Bunica udă florile.	Nana zalijeva cvijeće.
Copiii strâng în camera copiilor.	Djeca pospremaju dječiju sobu.
Soţul meu îşi strânge pe birou.	Moj muž posprema svoj pisaći sto.
Eu bag rufele în maşina de spălat.	Ja stavljam veš u mašinu za pranje veša.
Eu întind rufele.	Ja prostirem veš.
Eu calc rufele.	Ja peglam veš / rublje.
Ferestrele sunt murdare.	Prozori su prljavi.
Podeaua este murdară.	Pod je prljav.
Vasele sunt murdare.	Posuđe je prljavo.
Cine curăţă ferestrele?	Ko čisti prozore?
Cine aspiră praful?	Ko usisava prašinu?
Cine spală vasele?	Ko pere posuđe?

Limbă maternă? Limbă paternă?

Când aţi fost copil, cine v-a învăţat să vorbiţi? Desigur veţi spune: mama! Aşa cred majoritatea oamenilor din întreaga lume. Termenul limbă maternă există la majoritatea popoarelor. Englezii şi chiar chinezii îl cunosc. Deoarece probabil mamele petrec mai mult timp cu copiii. Dar studiile recente au ajuns la alte concluzii. Ele arată că limba noastră este cel mai adesea limba taţilor noştri. Cercetătorii au studiat materialul genetic şi lingvistic al triburilor mixte. În astfel de triburi, părinţii erau de origine culturală diferită. Aceste popoare au apărut cu mii de ani în urmă. Marile mişcări migratorii au fost motivul acestui fapt. Materialul genetic al acestor triburi mixte a fost analizat. Apoi a fost comparat cu limba tribului. Majoritatea triburilor vorbesc limba strămoşilor lor de gen masculin. Adică, limba naţională este cea care aparţine cromozomului Y. Oamenii au dus cu ei propria lor limbă în ţări străine. Iar apoi femeile, au adoptat noua limbă a bărbaţilor. Dar chiar şi astăzi, taţii au o mare influenţă asupra limbii noastre. Căci atunci când învaţă să vorbească, bebeluşii se orientează după limba taţilor lor. Taţii vorbesc considerabil mai puţin cu copiii lor. Sintaxa masculină este mai simplă decât cea feminină. Astfel, limbajul taţilor este mai adaptat bebeluşilor. Nu este copleşitor şi este mai uşor de înţeles. Iată de ce copiii preferă, atunci când vorbesc, să-l imite pe tată, decât pe mamă. Mai târziu, totuşi, vocabularul mamei formează limbajul copilului. Astfel, mamele, la fel ca taţii, ne influenţează limbajul. Ar trebui numită limbă parentală!