română » cehă | 76 [şaptezeci şi şase] | a „argumenta” ceva 2

76 [sedmdesát šest] zdůvodnění 2

De ce nu ai venit?	Proč jsi nepřišel?
Am fost bolnav.	Byl jsem nemocný.
Nu am venit pentru că am fost bolnav.	Nepřišel jsem, protože jsem byl nemocný.
De ce nu a venit?	Proč nepřišla?
Ea era obosită.	Byla unavená.
Ea nu a venit pentru că era obosită.	Nepřišla, protože byla unavená.
De ce nu a venit?	Proč nepřišel?
El nu avea chef.	Nechtělo se mu.
El nu a venit pentru că nu avea chef.	Nepřišel, protože se mu nechtělo.
De ce nu aţi venit?	Proč jste nepřišli?
Maşina noastră este stricată.	Máme rozbité auto.
Nu am venit pentru că maşina noastră este stricată.	Nepřišli jsme, protože máme rozbité auto.
De ce nu au venit oamenii?	Proč ti lidé nepřišli?
Au pierdut trenul.	Ujel jim vlak.
Nu au venit pentru că au pierdut trenul.	Nepřišli, protože jim ujel vlak.
De ce nu ai venit?	Proč jsi nepřišel?
Nu am avut voie.	Nesměl jsem.
Nu am venit pentru că nu am avut voie.	Nepřišel jsem, protože jsem nesměl.

Computerele pot reconstrui cuvintele auzite

Omul visează de multă vreme să poată citi gânduri. Uneori, fiecăruia dintre noi i-ar plăcea să ştie ce gândeşte celălalt. Acest vis încă nu a devenit realitate. Chiar şi cu tehnica modernă, nu putem citi gândurile. Ce gândesc ceilalţi rămâne în continuare secret. Dar putem recunoaşte ce aud ceilalţi. Asta a fost demonstrat de un experiment ştiinţific. Cercetătorii au reuşit să reconstruiască cuvintele auzite. În acest scop, ei au analizat undele cerebrale ale subiecţilor. Când auzim ceva, creierul nostru este activ. Trebuie să proceseze limba auzită. În acest moment apare un anumit model de activitate. Acest model poate fi înregistrat cu ajutorul electrozilor. Iar această înregistrare poate fi şi ea procesată! Cu ajutorul unui computer, o putem transforma în model de sunet. Astfel, cuvântul auzit poate fi identificat. Acest principiu funcţionează pentru toate cuvintele. Fiecare cuvânt auzit produce un semnal specific. Acest semnal este mereu în relaţie cu sonoritatea acestui cuvânt. Deci ‘ajunge’ să fie tradus într-un semnal sonor. Dacă ştim modelul sonor, cunoaştem şi cuvântul. Subiecţii au ascultat cuvinte adevărate dar şi pseudo-cuvinte. Deci, o parte a cuvintelor nu exista. În ciuda acestui lucru, aceste cuvinte puteau fi reconstruite. Cuvintele recunoscute puteau fi pronunţate de un calculator. Dar este posibil şi să apară doar pe ecran. Acum, cercetătorii speră ca, în curând, să înţeleagă mai bine semnalele lingvistice. Sperăm încă să putem citi gândurile....