română » italiană | 55 [cincizeci şi cinci] | Muncă

55 [cinquantacinque] Lavorare

Ce faceţi profesional	Che lavoro fa?
Soţul meu este de profesie medic.	Mio marito è medico.
Eu lucrez cu jumătate de normă ca şi asistentă medicală.	Lavoro come infermiera part-time.
În curând vom primi pensie.	Presto andremo in pensione.
Dar impozitele sunt mari.	Ma le tasse sono alte.
Şi asigurarea medicală este scumpă.	E l’assicurazione (contro le malattie) è costosa.
Ce vrei să devii odată	Cosa vorresti fare?
Vreau să devin inginer.	Io vorrei diventare ingegnere.
Vreau să studiez la universitate.	Io voglio studiare all’università.
Eu sunt practicant.	Io sono praticante.
Nu câştig mult.	Non guadagno molto.
Fac practică în străinătate.	Faccio un tirocinio all’estero.
Acesta este şeful meu.	Questo è il mio capo.
Am colegi drăguţi.	Ho dei colleghi gentili / simpatici.
La prânz mergem întotdeauna la cantină.	A mezzogiorno andiamo sempre in mensa.
Caut un post.	Cerco un (posto di) lavoro.
Sunt deja de un an şomer.	Sono disoccupato da un anno ormai.
În ţara asta sunt prea mulţi şomeri.	In questo paese ci sono troppi disoccupati.

Cuvinte scurte, cuvinte lungi

Lungimea unui cuvânt depinde de informaţiile pe care le conţine. Aceast lucru a fost demonstrat de un studiu american. Cercetătorii au studiat cuvinte din zece limbi europene. Acest lucru a fost făcut cu ajutorul unui calculator. Calculatorul analiza diferitele cuvinte prin intermediul unui program. În acest proces, s-a folosit o formulă pentru a calcula conţinutul informativ. Rezultatele au fost clare. Cu cât este mai scurt un cuvânt, cu atât mai puţină informaţie conţine. Ceea ce este interesant este faptul că folosim mai des cuvinte scurte decât cuvinte lungi. Motivul ar putea fi eficienţa limbii. Când vorbim, ne concentrăm pe ceea ce este mai important. Cuvintele ce conţin puţină informaţie nu trebuie să fie prea lungi. Acest lucru garantează că nu alocăm prea mult timp lucrurilor fără importanţă. Raportul dintre lungime si conţinut are un alt avantaj. Şi anume, conţinutul informativ rămâne mereu constant. Adică, într-un anumit interval de timp, spunem aceeaşi cantitate de informaţie. De exemplu, nu putem folosi multe cuvinte lungi. Dar putem spune multe cuvinte scurte. Nu contează ce alegem, conţinutul informativ rămâne acelaşi. Asta oferă discursului nostru un ritm regulat. Astfel, auditoriul nostru ne poate urmări mai bine. Ar fi dificil în cazul în care cantitatea de informaţii ar varia mereu. Ascultătorii noştrii nu s-ar putea adapta discursului nostru. Înţelegerea ar fi foarte dificilă. Dacă dorim să fim înţeleşi cât mai bine, atunci ar trebui să folosim cuvinte scurte. Căci cuvintele scurte sunt mai bine înţelese decât cele lungi. Deci, principiul următor este valabil: Keep It Short and Simple! Pe scurt: KISS!