română » slovenă | 35 [treizeci şi cinci] | La aeroport

35 [petintrideset] Na letališču

Vreau să rezerv un zbor spre Atena.	Rad(a) bi rezerviral(a) let v Atene.
Este un zbor direct?	Ali je to neposreden let?
Vă rog un loc la geam, nefumători.	Prosim sedež pri oknu, v oddelku za nekadilce.
Vreau să confirm rezervarea mea.	Rad(a) bi potrdil(a) svojo rezervacijo.
Vreau să anulez rezervarea mea.	Rad(a) bi preklical(a) svojo rezervacijo.
Vreau să schimb rezervarea mea.	Rad(a) bi spremenil(a) svojo rezervacijo.
Când pleacă următorul avion spre Roma?	Kdaj odleti naslednje letalo v Rim?
Mai sunt două locuri libere?	Sta še prosta dva mesta?
Nu, mai avem numai un loc liber.	Ne, imamo le še eno prosto mesto.
Când aterizăm?	Kdaj pristanemo?
Când ajungem?	Kdaj bomo tam?
Când pleacă un autobuz spre centru oraşului?	Kdaj pelje kakšen avtobus v center mesta?
Acesta este geamantanul dumneavoastră?	Je to vaš kovček?
Acesta este geanta dumneavoastră?	Je to vaša torba?
Acesta este bagajul dumneavoastră?	Je to vaša prtljaga?
Cât bagaj pot lua cu mine?	Koliko prtljage lahko vzamem s sabo?
Douăzeci de kilograme.	Dvajset kilogramov.
Ce, numai douăzeci de kilograme?	Kaj, samo dvajset kilogramov?

Vorbirea cu sine însuşi

Atunci când cineva vorbeşte cu el însuşi, este ciudat pentru auditoriu. Totuşi, aproape toată lumea vorbeşte cu sine însăşi, în mod regulat. Psihologii estimează că este cazul a peste 95% dintre adulţi. Atunci când se joacă, copiii vorbesc cu ei înşişi, aproape tot timpul. Este cu totul normal să vorbească cu ei înşişi. Nu este decât o formă particulară de comunicare. Şi faptul de a vorbi cu sine însuşi din când în când, are multe avantaje. Căci vorbind, ne ordonăm gândurile. Monologurile sunt momente în care se manifestă vocea noastră interioară. Am putea spune că este vorba de gânduri cu voce tare. Persoanele distrase vorbesc deseori cu ele însele. În cazul acestora, există o anumită zonă a creierului mai puţin activă. Iată de ce acestea sunt mai puţin organizate. Vorbind cu ele însele, aceste persoane se ajută să acţioneze într-un mod mai organizat. Monologurile pot să ne ajute să luăm decizii. Ele sunt o bună metodă de a ne elibera de stres. Totodată, acestea favorizează concentrarea şi ne fac mai competenţi. Căci este nevoie de mai mult timp pentru a spune ceva decât doar a ne gândi la acel ceva. Atunci când vorbim, suntem mult mai conştienţi de gândurile noastre. Rezolvăm mai bine teste dificile atunci când vorbim între timp şi cu noi înşine. Acest lucru a fost demonstrat de diferite experimente. Vorbind cu noi înşine, putem să ne încurajăm. Mulţi sportivi vorbesc cu ei înşişi pentru a se motiva. Din păcate, de cele mai multe ori, vorbim cu noi înşine în situaţii negative. Iată de ce trebuie să încercăm mereu să fim optimişti. Şi trebuie să ne repetăm deseori ceea ce ne dorim. Astfel, vorbind, putem să ne influenţăm acţiunile în mod pozitiv. Dar acest lucru nu funcţionează din păcate, decât doar atunci când suntem realişti!