română » slovenă | 68 [şaizeci şi opt] | mare – mic

68 [oseminšestdeset] velik – majhen

mare şi mic	velik in majhen
Elefantul este mare.	Slon je velik.
Şoarecele este mic.	Miš je majhna.
întunecat şi luminos	temen in svetel
Noaptea este întunecată.	Noč je temna.
Ziua este luminoasă.	Dan je svetel.
bătrân şi tânăr	star in mlad
Bunicul nostru este foarte bătrân.	Naš dedek je zelo star.
În urmă cu 70 de ani era încă tânăr.	Pred sedemdesetimi leti je bil še mlad.
frumos şi urât	lep in grd
Fluturele este frumos.	Metulj je lep.
Păianjenul este urât.	Pajek je grd.
gras şi slab	debel in suh
O femeie la 100 de kilograme este grasă.	Ženska s sto kilami je debela.
Un bărbat la 50 de kilograme este slab.	Moški s 50 (petdesetimi) kilami je suh.
scump şi ieftin	drag in poceni
Maşina este scumpă.	Avto je drag.
Ziarul este ieftin.	Časopis je poceni.

Două limbi = două zone ale limbajului !

Pentru creierul nostru nu contează când învăţăm o limba străină. Asta se întamplă pentru că el are diferite zone în care stochează limbile. Limbile pe care le învăţăm nu sunt stocate împreună. Limbile pe care le învăţăm ca adulţi au propria lor memorie. Mai exact, creierul procesează regulile noi în alt loc. Ele nu sunt depozitate în acelaşi loc cu limba maternă. Pe de altă parte, cei care sunt bilingvi de mici, folosesc aceeaşi zonă. Multe studii ştiinţifice au ajuns la această concluzie. Neurobiologii, au studiat mai mulţi subiecţi. Aceştia vorbeau în mod curent două limbi. Dar o parte dintre subiecţi au crescut vorbind două limbi. Cealaltă parte, din contră, a învăţat mai târziu cealaltă limbă. În timpul testelor lingvistice, cercetătorii au putut măsura activitatea corticală. Astfel, ei au putut vedea ce zone ale creierului funcţionau în timpul testului. Şi au observat că cei care au învăţat limbile mai târziu aveau două zone de limbaj! Cercetătorii au bănuit mai demult acest lucru. Oamenii care au suferit leziuni ale creierului aveau simptome diferite. Astfel, leziunile creierului pot duce la probleme de limbaj. Persoanele afectate nu pot pronunţa sau înţelege corect cuvintele. Dar victimele bilingve accidentate prezintă simptome neobişnuite. Problemele lor de limbaj nu afectează mereu cele două limbi. Dacă doar o zonă a creierului este afectată, cealaltă poate încă funcţiona. Astfel, pacienţii vorbesc o limbă mai bine decât alta. Şi limbile sunt învăţate din nou cu aceeaşi viteză. Asta dovedeşte că cele două limbi nu sunt stocate în acelaşi loc. Deoarece ele nu sunt învăţate în acelaşi timp, formează două zone diferite. Încă nu ştim cum creierul reuşeşte să gestioneze mai multe limbi. Dar ultimele descoperiri pot duce la noi strategii de învăţare.