română » cehă | 18 [optsprezece] | Curăţenia în casă

18 [osmnáct] Úklid

Astăzi este sâmbătă.	Dnes je sobota.
Astăzi avem timp.	Dnes máme čas.
Astăzi curăţăm locuinţa.	Dnes uklidíme byt.
Eu curăţ baia.	Já uklidím koupelnu.
Soţul meu spală maşina.	Můj manžel umyje auto.
Copiii curăţă bicicletele.	Děti umyjí kola.
Bunica udă florile.	Babička zalije květiny.
Copiii strâng în camera copiilor.	Děti si uklidí dětský pokoj.
Soţul meu îşi strânge pe birou.	Můj manžel si uklidí svůj psací stůl.
Eu bag rufele în maşina de spălat.	Dám prádlo do pračky.
Eu întind rufele.	Pověsím prádlo.
Eu calc rufele.	Vyžehlím prádlo.
Ferestrele sunt murdare.	Okna jsou špinavá.
Podeaua este murdară.	Podlaha je špinavá.
Vasele sunt murdare.	Nádobí je špinavé.
Cine curăţă ferestrele?	Kdo umyje okna?
Cine aspiră praful?	Kdo vyluxuje?
Cine spală vasele?	Kdo umyje nádobí?

Limbă maternă? Limbă paternă?

Când aţi fost copil, cine v-a învăţat să vorbiţi? Desigur veţi spune: mama! Aşa cred majoritatea oamenilor din întreaga lume. Termenul limbă maternă există la majoritatea popoarelor. Englezii şi chiar chinezii îl cunosc. Deoarece probabil mamele petrec mai mult timp cu copiii. Dar studiile recente au ajuns la alte concluzii. Ele arată că limba noastră este cel mai adesea limba taţilor noştri. Cercetătorii au studiat materialul genetic şi lingvistic al triburilor mixte. În astfel de triburi, părinţii erau de origine culturală diferită. Aceste popoare au apărut cu mii de ani în urmă. Marile mişcări migratorii au fost motivul acestui fapt. Materialul genetic al acestor triburi mixte a fost analizat. Apoi a fost comparat cu limba tribului. Majoritatea triburilor vorbesc limba strămoşilor lor de gen masculin. Adică, limba naţională este cea care aparţine cromozomului Y. Oamenii au dus cu ei propria lor limbă în ţări străine. Iar apoi femeile, au adoptat noua limbă a bărbaţilor. Dar chiar şi astăzi, taţii au o mare influenţă asupra limbii noastre. Căci atunci când învaţă să vorbească, bebeluşii se orientează după limba taţilor lor. Taţii vorbesc considerabil mai puţin cu copiii lor. Sintaxa masculină este mai simplă decât cea feminină. Astfel, limbajul taţilor este mai adaptat bebeluşilor. Nu este copleşitor şi este mai uşor de înţeles. Iată de ce copiii preferă, atunci când vorbesc, să-l imite pe tată, decât pe mamă. Mai târziu, totuşi, vocabularul mamei formează limbajul copilului. Astfel, mamele, la fel ca taţii, ne influenţează limbajul. Ar trebui numită limbă parentală!