română » spaniolă | 18 [optsprezece] | Curăţenia în casă

18 [dieciocho] Limpieza Doméstica

Astăzi este sâmbătă.	Hoy es sábado.
Astăzi avem timp.	Hoy tenemos tiempo.
Astăzi curăţăm locuinţa.	Hoy limpiamos el apartamento.
Eu curăţ baia.	Yo limpio el baño.
Soţul meu spală maşina.	Mi esposo lava el coche / carro (am.).
Copiii curăţă bicicletele.	Los niños limpian las bicicletas.
Bunica udă florile.	La abuela riega las flores.
Copiii strâng în camera copiilor.	Los niños ordenan el cuarto de los niños.
Soţul meu îşi strânge pe birou.	Mi esposo ordena su escritorio.
Eu bag rufele în maşina de spălat.	Yo pongo la ropa en la lavadora.
Eu întind rufele.	Yo tiendo la ropa.
Eu calc rufele.	Yo plancho la ropa.
Ferestrele sunt murdare.	Las ventanas están sucias.
Podeaua este murdară.	El suelo / piso (am.) está sucio.
Vasele sunt murdare.	La vajilla está sucia.
Cine curăţă ferestrele?	¿Quién limpia las ventanas?
Cine aspiră praful?	¿Quién pasa la aspiradora?
Cine spală vasele?	¿Quién lava la vajilla?

Limbă maternă? Limbă paternă?

Când aţi fost copil, cine v-a învăţat să vorbiţi? Desigur veţi spune: mama! Aşa cred majoritatea oamenilor din întreaga lume. Termenul limbă maternă există la majoritatea popoarelor. Englezii şi chiar chinezii îl cunosc. Deoarece probabil mamele petrec mai mult timp cu copiii. Dar studiile recente au ajuns la alte concluzii. Ele arată că limba noastră este cel mai adesea limba taţilor noştri. Cercetătorii au studiat materialul genetic şi lingvistic al triburilor mixte. În astfel de triburi, părinţii erau de origine culturală diferită. Aceste popoare au apărut cu mii de ani în urmă. Marile mişcări migratorii au fost motivul acestui fapt. Materialul genetic al acestor triburi mixte a fost analizat. Apoi a fost comparat cu limba tribului. Majoritatea triburilor vorbesc limba strămoşilor lor de gen masculin. Adică, limba naţională este cea care aparţine cromozomului Y. Oamenii au dus cu ei propria lor limbă în ţări străine. Iar apoi femeile, au adoptat noua limbă a bărbaţilor. Dar chiar şi astăzi, taţii au o mare influenţă asupra limbii noastre. Căci atunci când învaţă să vorbească, bebeluşii se orientează după limba taţilor lor. Taţii vorbesc considerabil mai puţin cu copiii lor. Sintaxa masculină este mai simplă decât cea feminină. Astfel, limbajul taţilor este mai adaptat bebeluşilor. Nu este copleşitor şi este mai uşor de înţeles. Iată de ce copiii preferă, atunci când vorbesc, să-l imite pe tată, decât pe mamă. Mai târziu, totuşi, vocabularul mamei formează limbajul copilului. Astfel, mamele, la fel ca taţii, ne influenţează limbajul. Ar trebui numită limbă parentală!