română » italiană | 58 [cincizeci şi opt] | Părţile corpului omenesc

58 [cinquantotto] Parti del corpo

Desenez un om.	Io disegno un uomo.
Mai întâi capul.	Prima la testa.
Omul poartă o pălărie.	L’uomo indossa un cappello.
Părul nu se vede.	Non si vedono i capelli.
Şi nici urechile nu se văd.	Non si vedono neanche le orecchie.
Nici spatele nu se vede.	Non si vede neanche la schiena.
Desenez ochii şi gura.	Io disegno gli occhi e la bocca.
Omul dansează şi râde.	L’uomo balla e ride.
Omul are un nas lung.	L’uomo ha il naso lungo.
Ţine un baston în mâini.	Lui ha in mano un bastone.
Poartă şi un fular în jurul gâtului.	Lui indossa anche una sciarpa intorno al collo.
Este iarnă şi este frig.	È inverno e fa freddo.
Braţele sunt puternice.	Le braccia sono robuste.
Şi picioarele sunt puternice.	Anche le gambe sono robuste.
Omul este din zăpadă.	L’uomo è fatto di neve.
Nu poartă pantaloni şi palton.	Non indossa né pantaloni né cappotto / soprabito.
Dar omului nu-i este frig.	Ma l’uomo non ha freddo.
Este un om de zăpadă.	È un pupazzo di neve.

Există o gramatică universală?

Când învăţăm o limbă străină, îi învăţăm şi gramatica. Asta se întâmplă automat la copiii care învaţă limba maternă. Ei nu îşi dau seama că creierul lor învaţă numeroase reguli diferite. Ei învaţă limba maternă corect încă de la început. Aşa cum există multe limbi, tot aşa există şi multe gramatici. Dar există oare o gramatică universală? Oamenii de ştiinţă sunt preocupaţi de mult timp de această întrebare. Noile studii pot oferi un răspuns. Căci neurologii au făcut o descoperire interesantă. I-au pus pe subiecţi să înveţe reguli de gramatică. Subiecţii erau elevi care învăţau o limbă străină. Ei învăţau japoneza sau italiana. Jumătate din regulile de gramatică au fost inventate. Dar subiecţii nu ştiau asta. După învaţare, elevilor li s-au dat cateva propoziţii. Subiecţii trebuiau să spună dacă propoziţiile erau corecte sau nu. În timp ce faceau exerciţiile, li s-au studiat creierele. Adică, cercetătorii au măsurat activitatea corticală. Astfel, ei puteau să controleze reacţia creierului faţă de propoziţii. Şi se pare că gramatica este recunoscută de creierul nostru. În producerea limbajului, anumite zone ale creierului sunt active. Centrul Broca este unul dintre ele. El se găseşte în emisfera stângă a creierului. Când elevii întâlneau regulile adevărate de gramatică, acesta era foarte activ. Pentru regulile inventate, activitatea scădea foarte mult. Deci este posibil ca regulile de gramatică să aibă aceeaşi bază. Toate ar urmări aceleaşi principii. Iar aceste principii ar fi de la sine înţelese...