română » italiană | 68 [şaizeci şi opt] | mare – mic

68 [sessantotto] grande – piccolo

mare şi mic	grande e piccolo
Elefantul este mare.	L’elefante è grande.
Şoarecele este mic.	Il topo è piccolo.
întunecat şi luminos	scuro e chiaro
Noaptea este întunecată.	La notte è scura.
Ziua este luminoasă.	Il giorno è chiaro.
bătrân şi tânăr	giovane e vecchio
Bunicul nostru este foarte bătrân.	Nostro nonno è molto anziano.
În urmă cu 70 de ani era încă tânăr.	Settant’anni fa era ancora giovane.
frumos şi urât	bello e brutto
Fluturele este frumos.	La farfalla è bella.
Păianjenul este urât.	Il ragno è brutto.
gras şi slab	grasso e magro
O femeie la 100 de kilograme este grasă.	Una donna di 100 chili è grassa.
Un bărbat la 50 de kilograme este slab.	Un uomo di 50 chili è magro.
scump şi ieftin	caro e non caro / costoso e non costoso
Maşina este scumpă.	La macchina è cara / costosa.
Ziarul este ieftin.	Il giornale non è caro / costoso.

Două limbi = două zone ale limbajului !

Pentru creierul nostru nu contează când învăţăm o limba străină. Asta se întamplă pentru că el are diferite zone în care stochează limbile. Limbile pe care le învăţăm nu sunt stocate împreună. Limbile pe care le învăţăm ca adulţi au propria lor memorie. Mai exact, creierul procesează regulile noi în alt loc. Ele nu sunt depozitate în acelaşi loc cu limba maternă. Pe de altă parte, cei care sunt bilingvi de mici, folosesc aceeaşi zonă. Multe studii ştiinţifice au ajuns la această concluzie. Neurobiologii, au studiat mai mulţi subiecţi. Aceştia vorbeau în mod curent două limbi. Dar o parte dintre subiecţi au crescut vorbind două limbi. Cealaltă parte, din contră, a învăţat mai târziu cealaltă limbă. În timpul testelor lingvistice, cercetătorii au putut măsura activitatea corticală. Astfel, ei au putut vedea ce zone ale creierului funcţionau în timpul testului. Şi au observat că cei care au învăţat limbile mai târziu aveau două zone de limbaj! Cercetătorii au bănuit mai demult acest lucru. Oamenii care au suferit leziuni ale creierului aveau simptome diferite. Astfel, leziunile creierului pot duce la probleme de limbaj. Persoanele afectate nu pot pronunţa sau înţelege corect cuvintele. Dar victimele bilingve accidentate prezintă simptome neobişnuite. Problemele lor de limbaj nu afectează mereu cele două limbi. Dacă doar o zonă a creierului este afectată, cealaltă poate încă funcţiona. Astfel, pacienţii vorbesc o limbă mai bine decât alta. Şi limbile sunt învăţate din nou cu aceeaşi viteză. Asta dovedeşte că cele două limbi nu sunt stocate în acelaşi loc. Deoarece ele nu sunt învăţate în acelaşi timp, formează două zone diferite. Încă nu ştim cum creierul reuşeşte să gestioneze mai multe limbi. Dar ultimele descoperiri pot duce la noi strategii de învăţare.