română » suedeză | 58 [cincizeci şi opt] | Părţile corpului omenesc

58 [femtioåtta] Kroppsdelar

Desenez un om.	Jag ritar en man.
Mai întâi capul.	Först huvudet.
Omul poartă o pălărie.	Mannen bär en hatt.
Părul nu se vede.	Håret ser man inte.
Şi nici urechile nu se văd.	Öronen ser man inte heller.
Nici spatele nu se vede.	Ryggen ser man inte heller.
Desenez ochii şi gura.	Jag ritar ögonen och munnen.
Omul dansează şi râde.	Mannen dansar och skrattar.
Omul are un nas lung.	Mannen har en lång näsa.
Ţine un baston în mâini.	Han har en käpp i handen.
Poartă şi un fular în jurul gâtului.	Han har också en sjal runt halsen.
Este iarnă şi este frig.	Det är vinter och det är kallt.
Braţele sunt puternice.	Armarna är kraftiga.
Şi picioarele sunt puternice.	Benen är också kraftiga.
Omul este din zăpadă.	Mannen är av snö.
Nu poartă pantaloni şi palton.	Han har inga byxor och ingen överrock.
Dar omului nu-i este frig.	Men mannen fryser inte.
Este un om de zăpadă.	Han är en snögubbe.

Există o gramatică universală?

Când învăţăm o limbă străină, îi învăţăm şi gramatica. Asta se întâmplă automat la copiii care învaţă limba maternă. Ei nu îşi dau seama că creierul lor învaţă numeroase reguli diferite. Ei învaţă limba maternă corect încă de la început. Aşa cum există multe limbi, tot aşa există şi multe gramatici. Dar există oare o gramatică universală? Oamenii de ştiinţă sunt preocupaţi de mult timp de această întrebare. Noile studii pot oferi un răspuns. Căci neurologii au făcut o descoperire interesantă. I-au pus pe subiecţi să înveţe reguli de gramatică. Subiecţii erau elevi care învăţau o limbă străină. Ei învăţau japoneza sau italiana. Jumătate din regulile de gramatică au fost inventate. Dar subiecţii nu ştiau asta. După învaţare, elevilor li s-au dat cateva propoziţii. Subiecţii trebuiau să spună dacă propoziţiile erau corecte sau nu. În timp ce faceau exerciţiile, li s-au studiat creierele. Adică, cercetătorii au măsurat activitatea corticală. Astfel, ei puteau să controleze reacţia creierului faţă de propoziţii. Şi se pare că gramatica este recunoscută de creierul nostru. În producerea limbajului, anumite zone ale creierului sunt active. Centrul Broca este unul dintre ele. El se găseşte în emisfera stângă a creierului. Când elevii întâlneau regulile adevărate de gramatică, acesta era foarte activ. Pentru regulile inventate, activitatea scădea foarte mult. Deci este posibil ca regulile de gramatică să aibă aceeaşi bază. Toate ar urmări aceleaşi principii. Iar aceste principii ar fi de la sine înţelese...