română » cehă | 77 [şaptezeci şi şapte] | a „argumenta” ceva 3

77 [sedmdesát sedm] zdůvodnění 3

De ce nu mâncaţi tortul?	Proč nejíte ten dort?
Trebuie să slăbesc.	Musím zhubnout.
Nu îl mănânc pentru că trebuie să slăbesc.	Nejím ten dort, protože musím zhubnout.
De ce nu beţi berea?	Proč nepijete to pivo?
Mai trebuie să conduc.	Musím ještě řídit.
Nu o beau pentru că mai trebuie să conduc.	Nepiju ho, protože musím ještě řídit.
De ce nu bei cafeaua?	Proč nepiješ tu kávu?
Este rece.	Je studená.
Nu o beau pentru că este rece.	Nebudu ji pít, protože je studená.
De ce nu bei ceaiul?	Proč nepiješ ten čaj?
Nu am zahăr.	Nemám cukr.
Nu îl beau pentru că nu am zahăr.	Nepiju ten čaj, protože nemám cukr.
De ce nu mâncaţi supa?	Proč nejíte tu polévku?
Nu am comandat-o.	Neobjednal jsem si ji.
Nu o mănânc pentru că nu am comandat-o.	Nebudu ji jíst, protože jsem si ji neobjednal.
De ce nu mâncaţi carnea?	Proč nejíte to maso?
Eu sunt vegetarian.	Jsem vegetarián.
Nu o mănânc pentru că sunt vegetarian.	Nejím to, protože jsem vegetarián.

O limbă, numeroase varietăţi

Chiar dacă vorbim doar o limbă, vorbim de fapt mai multe limbi. Deoarece nicio limbă nu este un sistem închis în sine. Fiecare limbă are diferite manifestări. Limba este un sistem viu. Locutorii se adaptează mereu interlocutorilor săi. Aşadar, oamenii dau varietate limbii pe care o vorbesc. Aceste varietăţi se manifestă sub toate formele. Spre exemplu, fiecare limbă are o istorie. Ea se modifică şi va continua să se modifice. Acest lucru poate fi recunoscut în faptul că persoanele în vârsta nu vorbesc ca cele tinere. Există şi multe dialecte diferite în majoritatea limbilor. Dar mulţi vorbitori regionali ştiu să se adapteze mediului. Ei folosesc limbajul standard în anumite situaţii precise. Diferite grupuri sociale au limbi diferite. Limbajul tinerilor sau al vânătorilor sunt exemple în acest sens. Majoritatea oamenilor vorbesc diferit la serviciu decât acasă. Mulţi oameni folosesc un limbaj specializat la serviciu. Diferenţele se observă şi în limbajul oral, dar şi în cel scris. Limba vorbită este de obicei mult mai simplă decât cea scrisă. Această diferenţă poate fi mare. Este cazul în care limba scrisă nu se schimbă pe parcursul timpului. Astfel, locutorii trebuie să inveţe să folosească limba scrisă. Deseori, limbajul femeilor este şi el diferit de cel al bărbaţilor. În societăţile occidentale, această diferenţă nu este prea mare. Dar există ţări în care femeile vorbesc foarte diferit faţă de bărbaţi. În unele culturi, politeţea are propriile sale forme lingvistice. Deci nu este atât de simplu să vorbeşti! Trebuie să fim atenţi la mai multe lucruri în acelaşi timp...