română » spaniolă | 58 [cincizeci şi opt] | Părţile corpului omenesc

58 [cincuenta y ocho] Las Partes del Cuerpo Humano

Desenez un om.	Estoy dibujando un hombre.
Mai întâi capul.	Primero la cabeza.
Omul poartă o pălărie.	El hombre tiene puesto un sombrero.
Părul nu se vede.	No se puede ver su cabello.
Şi nici urechile nu se văd.	No se pueden ver sus orejas tampoco.
Nici spatele nu se vede.	No se puede ver su espalda tampoco.
Desenez ochii şi gura.	Estoy dibujando los ojos y la boca.
Omul dansează şi râde.	El hombre está bailando y riendo.
Omul are un nas lung.	El hombre tiene una nariz larga.
Ţine un baston în mâini.	Él lleva un bastón en sus manos.
Poartă şi un fular în jurul gâtului.	(Él) también lleva una bufanda alrededor de su cuello.
Este iarnă şi este frig.	Es invierno y hace frío.
Braţele sunt puternice.	Los brazos son fuertes.
Şi picioarele sunt puternice.	Las piernas también son fuertes.
Omul este din zăpadă.	El hombre está hecho de nieve.
Nu poartă pantaloni şi palton.	(Él) no lleva ni pantalones ni abrigo / saco (am.).
Dar omului nu-i este frig.	Pero el hombre no se congela.
Este un om de zăpadă.	(Él) es un muñeco de nieve.

Există o gramatică universală?

Când învăţăm o limbă străină, îi învăţăm şi gramatica. Asta se întâmplă automat la copiii care învaţă limba maternă. Ei nu îşi dau seama că creierul lor învaţă numeroase reguli diferite. Ei învaţă limba maternă corect încă de la început. Aşa cum există multe limbi, tot aşa există şi multe gramatici. Dar există oare o gramatică universală? Oamenii de ştiinţă sunt preocupaţi de mult timp de această întrebare. Noile studii pot oferi un răspuns. Căci neurologii au făcut o descoperire interesantă. I-au pus pe subiecţi să înveţe reguli de gramatică. Subiecţii erau elevi care învăţau o limbă străină. Ei învăţau japoneza sau italiana. Jumătate din regulile de gramatică au fost inventate. Dar subiecţii nu ştiau asta. După învaţare, elevilor li s-au dat cateva propoziţii. Subiecţii trebuiau să spună dacă propoziţiile erau corecte sau nu. În timp ce faceau exerciţiile, li s-au studiat creierele. Adică, cercetătorii au măsurat activitatea corticală. Astfel, ei puteau să controleze reacţia creierului faţă de propoziţii. Şi se pare că gramatica este recunoscută de creierul nostru. În producerea limbajului, anumite zone ale creierului sunt active. Centrul Broca este unul dintre ele. El se găseşte în emisfera stângă a creierului. Când elevii întâlneau regulile adevărate de gramatică, acesta era foarte activ. Pentru regulile inventate, activitatea scădea foarte mult. Deci este posibil ca regulile de gramatică să aibă aceeaşi bază. Toate ar urmări aceleaşi principii. Iar aceste principii ar fi de la sine înţelese...